Abstract:
Actualitatea şi importanţa problemei abordate este determinată de reducerea productivității sistemelor agricole și amplificarea necontenită a necesarului în produse alimentare în condițiile degradării intense a resurselor de sol. Intervenția umană în stoparea și conservarea degradării și poluării resurselor naturale, inclusiv a solurilor devine o prerogativă primordială în vederea supraviețuirii speciei umane. Prin managementul corect al solurilor pot fi redresate multe provocări ale agriculturii moderne. Promovarea agroecosistemelor sustenabile poate fi efectuată prin evidențierea factorilor și componentelor funcționale la diferite nivele, forme de organizare și management agricol. Studierea şi evaluarea componentei fundamentale a agroecosistemelor – biotopul, reprezentat de sol, permite identificarea degradărilor provocate de aplicarea tehnologiilor agricole cu adaptarea unor măsuri de remediere a solurilor. Proprietățile fizice au influență majoră asupra modului de funcționalitate a solului în ecosistem, și prin elementele de fertilitate a solului determină obținerea recoltelor înalte şi stabile. În prezent aceste proprietăți sunt slab cercetate, evaluate și utilizate la majorarea potențialului productiv al agroecosistemului.
Cercetarea stării de calitate fizică a solului în timp și spațiu în agroecosistem, înregistrează rapid modificările acestuia sub impactul antropic, iar degradările de termen lung pot fi apreciate prin indicii agrofizici și parametri fizico-mecanici. Monitorizarea proprietăților fizice și fizico-mecanice ale solului, permite identificarea indicilor optimali și aplicarea măsurilor cu influență benefică asupra capacității de autorestabilire a solului și de autosusținere a agroecosistemului. Din acest punct de vedere devine actuală aprecierea durabilității agroecosistemelor în baza evaluării eficienței energetice a măsurilor întreprinse.
