Abstract:
Arbuștii fructiferi constituie o categorie distinctă de plante pomicole, care furnizează omului o sursă biologică pentru o bună nutriție. Este cunoscut faptul că, în cadrul speciilor pomicole, arbuștii fructiferi ocupă un loc distinct atât prin particularitățile biologice de creștere și fructificare, cât și prin conținutul ridicat, complex și variat în elemente nutritive și fitoterapeutice din fructe, frunze, flori și alte organe ale plantei. De aceea sunt necesare noi eforturi pentru a folosi pământul, energia și apa într-o manieră eficientă, integrată pentru a obține de la plantele de cultură roade cât mai mari și de bună calitate [1, 5]. Pomicultura mondială în ultimii zece ani, datorită necesităţilor mereu crescânde în fructe, are tendinţa spre dezvoltarea intensivă şi stabilă, spre creşterea recoltei globale de fructe, a productivităţii şi extinderii suprafeţelor cultivate cu pomi şi arbuşti fructiferi [9, 11]. Este necesar de a studia soiurile de agriș și zmeur introduse în Republica Moldova pentru aprecierea celor mai adaptabile varietăţi la condiţiile ţării noastre, ceea ce va permite obţinerea unor recolte sporite de fructe înalt calitative. Aceste culturi sunt foarte apreciate datorită calităţilor curative şi nutritive. Cercetările actuale sunt orientate spre studierea soiurilor de agriș și zmeur introduse la noi în ţară pentru a le scoate în evidenţă pe cele mai calitative şi productive, care vor putea îmbogăţi sortimentul inclus în Catalogul Soiurilor de Plante al Republicii Moldova. Reieşind din condiţiile Republicii Moldova, dezvoltarea industrială a speciilor de arbuști fructiferi impune problema elaborării principalelor elemente ale tehnologiilor de cultivare a agrişului şi zmeurului. Sistemul de interacţiune a soiurilor şi amplasarea raţională a plantelor la o unitate de suprafaţă, şi condițiile de cultivare constituie elementele principale ale tehnologiilor de cultivare.
